Ediția #22: De ce uneori ne simțim rău ”fără motiv”
Ți s-a întâmplat să te trezești și să simți că nu ai chef de nimic? Sau să fii în mijlocul oamenilor și totuși să simți o apăsare în piept, o neliniște greu de explicat? Poate că n-ai pățit nimic rău în ultima vreme, dar tot simți că ceva nu e ok.
Nu ești singur. Mulți trecem prin stări ca astea, dar nu le înțelegem sau nu le putem pune în cuvinte. În ediția asta vorbim despre motivele mai puțin evidente din spatele stărilor de rău. Nu tot ce doare are o cauză clară.
Corpul ține minte ce mintea a încercat să uite
Când ești copil și ți se spune că nu e frumos să plângi sau că trebuie să fii tare, înveți să-ți ascunzi emoțiile. Dar asta nu înseamnă că dispar. Se strâng înăuntru, în piept, în gât, în umeri. Corpul le ține minte, chiar dacă tu ai uitat detaliile.
Poate simți o tensiune când cineva ridică tonul. Sau un nod în gât când cineva glumește pe seama ta. Nu pentru că ești sensibil, ci pentru că ai trecut prin momente similare în trecut. Reacțiile astea sunt felul în care corpul spune că nu a fost ușor.
Nu ești prea sensibil. Nu ești ”slab”. Doar ai dus multe în tăcere. Și corpul tău a ținut minte. Acum încearcă să te facă să asculți.
Asta nu înseamnă că totul vine din traume sau că trebuie să scormonim în trecut pentru orice stare. Uneori, pur și simplu ne-au obosit grijile mici adunate. Alteori, ne lipsește ceva important, dar greu de pus în cuvinte. Ideea nu e să ne victimizăm, ci să fim un pic mai blânzi cu noi.
Poți începe cu o întrebare simplă: ”Ce am simțit atunci, dar n-am avut voie/n-am știut să arăt?”
Oboseala emoțională nu se vede, dar te afectează
Fiecare zi aduce câte ceva. Un mesaj pasiv agresiv, o glumă proastă, o neînțelegere. Și toate astea se adună. Nu par grave, dar puse cap la cap devin un stres constant. Și la un moment dat cedezi. Plângi din senin. Țipi fără motiv. Te închizi în tine.
Nu e doar oboseală fizică. E oboseală emoțională. Când n-ai timp să procesezi nimic, totul rămâne acolo. Și corpul, la un moment dat, clachează. Nu ai nevoie de mai multă forță. Ai nevoie de o pauză pe bune.
Când în sfârșit te oprești, toate ies la suprafață. E un semn că ai în sfârșit spațiu să simți ce ai ignorat mult timp.
Când nu trăiești cum simți, începi să te consumi pe dinăuntru
Pe hârtie, totul pare ok. Ai job, prieteni, relație. Dar în tine e un gol. Asta se întâmplă când trăiești după reguli care nu-s ale tale. Când spui da doar ca să eviți un conflict. Când faci tot ce trebuie, dar uiți ce vrei tu de fapt.
Apar durerile de cap, insomniile, stările de amorțeală. Nu pentru că ai o problemă. Ci pentru că te-ai deconectat de la tine. Ai devenit o versiune ”corectă”, poate chiar așa cum cere societatea, dar nu e sinceră, nu te simți tu.
Când simți o emoție, comportamentul urmează de fiecare dată. Emoția e un motivator puternic. Dacă simți furie, e foarte probabil să te cerți sau să treci la agresiune. Când ești trist/ă, tinzi să te retragi dintre prieteni, ba chiar să-i ocolești.
E posibil să simți vină. Ai tot ce-ți trebuie, dar nu ești fericit. Poate e semnul că ai nevoie de ceva mai autentic. De ceva care să conteze pentru tine, nu pentru alții.
Nu doar taskurile contează. Ai nevoie și de sens
Trăim cu ideea că dacă ești productiv, ești ok. Dar nu te întreabă nimeni dacă contează pentru tine ce faci.
Poți bifa to-do-uri și să nu simți nimic. Poți avea succes și să simți că totul trece pe lângă tine. Asta se întâmplă când nu mai simți că ce faci are sens. Și nu vorbim de sens filozofic. Ci de acel ”îmi place sincer.”
Checklisturile nu aduc sens. Ce-ți aduce sens e ce te face să simți că trăiești. Un lucru mic care te bucură. O discuție care te pune pe gânduri. O activitate care-ți dă energie.
Sensul nu se găsește doar în schimbări mari. Uneori se ascunde în cele mai banale lucruri, dacă le privești cu atenție.
Uneori doare pentru că nu te-ai lăsat să simți până acum
Ai mers înainte din inerție. Ai tot strâns din dinți. Ai rezistat. Dar vine un moment când te oprești. Și tăcerea scoate la suprafață tot ce ai lăsat nerezolvat.
E greu. Dar nu înseamnă că e ceva în neregulă cu tine. În sfârșit începi să simți. E ca și cum ai ținut respirația prea mult. Când îi dai drumul, te ia cu amețeală, dar începi să respiri din nou.
Nu e ușor să treci prin ce ai ignorat. Dar e un început. Nu trebuie să înțelegi tot sau să repari tot. E suficient să fii sincer cu tine.
Poate simți că e prea mult. Dar tocmai asta e semnul că nu mai eviți ce simți. Și asta e un pas important.
Ce poți face când te simți depășit
Simți tristețe? Bine, odată ce ai identificat emoția, însemnând că o numești, treci la acțiunea opusă ei. Dacă simți tristețe și te lași purtat de o melodie care te afundă și mai tare, încearcă pe dos. Pune o melodie veselă. Fă ceva ce ai face când ești bine.
Această idee are la bază o tehnică din terapia dialectic-comportamentală, numită acțiunea opusă. E folosită pentru a reduce intensitatea emoțiilor greu de dus, prin schimbarea comportamentului legat de ele.
Acțiunea opusă schimbă limbajul trupului și conduita în sine. Nu e despre a te preface sau a nega emoții. E despre auto-reglare.
E greu să găsești soluții când ești prins în vârtejul emoțiilor. Tocmai de asta, e bine să ai pregătite dinainte câteva acțiuni de rezervă. Să le notezi, să le știi. Pentru când va fi nevoie.
Corpul tău, mintea ta și emoțiile tale nu sunt dușmanii tăi. Sunt semnale. Sunt încercări de a-ți spune ceva. Și chiar dacă nu pare acum, cu timp, blândețe și practică, o să înveți să le asculți fără frică.
Recomandare film: Inside Out (2015)
Un film animat care pare pentru copii, dar e o lecție emoționantă pentru oricine a simțit vreodată că nu-și înțelege stările. Inside Out arată cum fiecare emoție are un rol, chiar și cele pe care le evităm, cum ar fi tristețea.
E o reamintire bună că nu e nimic greșit în a simți. Că emoțiile nu trebuie fixate sau ascunse, ci înțelese și lăsate să-și facă loc. Uneori, chiar tristețea ne ajută să ne conectăm cu ceilalți. E un film care spune exact ce ai citit mai sus, dar printr-o poveste simplă și grozavă.
A apărut și Inside Out 2, așa că dacă îți place acesta, continuă cu el.
Mulțumesc că ai fost alături de mine și azi! Dacă ți-a plăcut, dă mai departe și altora!